14 octombrie 1937: Inaugurarea Obeliscului „Horea, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia

Obeliscul „Horea, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia reprezintă unul dintre cele mai reprezentatve monumente ale stilului Art-Deco, ridicat în memoria conducătorilor răscoalei țărănești din anii 1784-1785.

1. Activitățile desfășurate pentru ridicarea Obeliscului

Inițiativa ridicării unui monument închinat eroilor români Horea, Cloșca și Crișan a apărut încă din anul 1928, când membri societății culturale Astra au adus în atenția opiniei publice, prin profesorul Eugen Hulea, ideea ridicării unui monument cu calități artistice deosebite pentru a marca sfârșitul răscoalei condusă de Horea, Cloșca și Crișan prin executarea primilor doi la 28 februarie 1785.

Ideea a fost reluată în anul 1932, când societatea Astra a lansat o colectă de bani în întreaga țară, astfel din partea Parlamentului s-au adunat 228.850 lei din partea senatorilor și deputaților, 500.000 lei din partea școlilor și liceelor din România. 

În viziunea membrilor Astrei, monumentul trebuia să aibă înălțimea aproximativă de 20 m, cu basoreliefuri și sculpturi care să-i reprezinte pe conducătorii Răscoalei și să fie amplasat în fața Porții a III-a. Astra estima prețul construirii monumentului undeva la 600.000 lei. Acesta a fost și momentul lansării concursului de machete, astfel premiul I primea 30.000 lei, premiul II 20.000 lei și premiul III 10.000 lei.

În anul 1935, Guvernul României a adoptat decizia organizării unor evenimente comemorative pentru marcarea a 150 de ani de la Răscoala lui Horea în întreaga țară, însă la Alba Iulia înălțarea monumentului nici măcar nu era începută.

Începând cu luna aprilie a anului 1936, Prefectura Județului Alba i-a încredințat lucrarea arhitectului local Octavian Mihălțan, acțiune aprobată și de Ministerul Cultelor și Artelor, pentru care s-au cerut fonduri: 1.400.000 lei pentru monument și 300.000 lei subvenție din partea ministerului [1].

2. Ridicarea monumentului 

Fondurile financiare pentru ridicarea monumentului au sosit abia în anul 1937, moment din care s-a început, efectiv, ridicarea acestuia.

Echipa de artiști care sau ocupat de construcția și decorarea monumentului a fost condusă de arhitectul Octavian Mihălțan, ajutat de Iosif Fekete și un anume Negrulea, amintit în cărțile publicate în perioada comunistă. După părerea mea, Iosif Fekete și Negrulea sunt una și aceeași persoană, deoarece „fekete” în maghiară înseamnă „negru”.

Monumentul a fost ridicat pe o bază prismatică, care cuprinde pe laturile de est și vest o celulă simbolică, deasupra căreia se înalță silueta obeliscului, înaltă de 22 m. Pe fațada estică se află amplasată o statuie a zeiței Victoria, care poartă în mâna stângă o cunună de lauri, menită spre a-i încununa pe Horea, Cloșca și Crișan. Pe fațada estică, deasupra celulei se află un basorelief cu reprezentarea celor trei conducători ai răscoalei țărănești [2].

3. Ziua de 14 octombrie 1937 - Inaugurarea Obeliscului „Horea, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia

Ziua de 14 octombrie 1937 a debutat cu sosirea și primirea la gară a Regelui Carol al II-lea la ora 9:00, apoi la ora 9:30 s-a ținut o slujbă de parastas în Catedrala Încoronării, oficiată de către patriarhul Miron Cristea, Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealului și Alexandru Niculescu, mitropolitul Blajului.

La eveniment au fost prezenți înalți demnitari români și străini: primul ministru Gheorghe Tătărescu, Alexandru Lapedatu - președintele Senatului, Săveanu - președintele Camerei Deputaților și generalii Masatuko din Japonia, Zematti din Italia, Sicardo din Spania, Valkenhorst din Germania, Langley din S.U.A., Mirko din Iugoslavia, etc.

Din partea administrației locale au participat: Ioan Colbazi - primarul orașului Alba Iulia, Nicolae Cioancă - ajutorul primarului, dr. Cornel Dărămuș - medic-șef al serviciului sanitar, Gheorghe Petreanu - șeful poliției, ș.a. 

După săvârșirea slujbei parastasului, întreaga asistență s-a deplasat la Piața Mihai Viteazul din Orașul de Jos, unde au participat la parada portului popular și parada militară, fiecare purtând câte un steag.

La ora 14:00, înaltele oficialități, în frunte cu Regele Carol al II-lea, prințul Mihai, primul-ministru Gheorghe Tătărescu și alți demnitari au participat la un banchet festiv organizat în cinstea regelui în Sala Unirii. În cadrul acestei întâlniri au luat cuvântul Regele Carol al II-lea care a spus că „Alba Iulia este o cetate de credință națională! Acei pe care astăzi îi cinstim, fac parte dintr-un șirag de credințe, de jertfe, au adus toate faptele mari săvârșite aici, în cetatea Alba Iuliei, șirag care a fost încununat prin votul Adunării Naționale care s-a ținut în această sală. Martirii neamului și-au primit cununa definitivă prin încoronarea primului Rege al Românilor...”. În afară de rege, au mai cuvântat Alexandru Lapedatu, mitropolitul Nicolae Bălan, ministrul Industriei și Comerțului Valer Pop și Eugen Hulea, profesor la Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia [3]. 

4. Obeliscul „Horea, Cloșca și Crișan” - situația sa în prezent

Obeliscul „Horea, Cloșca și Crișan” este astăzi unul dintre cele mai vizitate monumente din Alba Iulia, nu neapărat pentru monumentalitatea sa, ori pentru calitatea decorațiilor sculpturale, ci pentru priveliștea pe care acesta o oferă asupra Orașului de Jos de la nord la sud.

Astăzi, cine se plimbă prin zona obeliscului și este atent la orice detaliu, poate observa că nu a beneficiat niciodată de o restaurare minimă sau completă, ceea ce explică prezența unor piese lipsă sau a unor mesaje jignitoare ori declarații de dragoste înscrise cu graffiti sau alte substanțe, pe care nimeni nu le-a curățat vreodată sau pe care nimeni nu le-a văzut. Pe mine, personal, mă doare că toate monumentele, cetatea însăși, porțile au beneficiat de proiecte de restaurare și punere în valoare, dar nu am văzut niciodată obeliscul în schele, mă doare că se degradează, deși este un monument reprezentativ al artei românești interbelice. 

Eu sper ca autoritățile să bage de seamă importanța acestui monument și cândva, când se vor trezi, să inițieze un amplu proiect de restaurare care să-i redea imaginea de altădată.

[1] Dorin Giurgiu, Marius Cristea, Ioana Rustoiu, Smaranda Cutean, Regii României Mari la Alba Iulia, Altip, Alba Iulia, 2013, p. 39-43.

[2] Gheorghe Anghel, Alba Iulia, Editura Sport-Turism, București, 1987, p. 102.

[3] Ibidem, p. 43-44.