15 octombrie 1922: Încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria la Alba Iulia
1. Primul Război Mondial și realizarea României Mari (1914-1918)
Asasinarea prințului moștenitor al Austriei, Franz Ferdinand la 28 iunie 1914 a avut efecte și la București, unde regele Carol I și membri Parlamentului au purtat discuții contradictorii cu privire la alianța în care să intre România, astfel la 21 iulie a fost declarată starea de neutralitate a țării. Carol I credea că Germania va putea câștiga războiul, dorind să se alieze cu Puterile Centrale, dar nepotul său Ferdinand susținut de Parlament doreau alierea cu Antanta. La scurtă vreme de la începerea războiului, regelui Carol i-a survenit decesul, iar tronul i-a rămas nepotului său, Ferdinand.
În 1916, Ion I.C.Brătianu a început negocierile cu Antanta, de la care a primit garanția că România va primi în componența sa Transilvania, Bucovina și Banatul. Printre condițiile enumerate de Brătianu a fost enumerat dreptul la autodeterminare a românilor din Transilvania și unirea cu Regatul României.
La 14 august 1916, România declară război Austro-Ungariei, Turcei și Bulgariei. La 28 august, armata română cucerește Transilvania prin ocuparea Brașovului, Branului și Predealului. Ofensiva bulgaro-germană din Dobrogea a fost înfrântă de generalul Averescu, care a organizat un contraatac puternic dinspre Giurgiu. În zona vestică, trupele austriece au rezistat atacului românilor, aceasta fiind înfrântă la Dunăre. În luna decembrie, trupele austro-ungare au pătruns pe văile Jiului și Oltului și au ajuns la București în ziua de 6 decembrie 1916. În acest context, Casa Regală s-a văzut nevoită să se refugieze la Iași, iar tezaurul a fost trimis în Rusia. În timp ce austriecii jefuiau Bucureștiul, în Moldova Regele Ferdinand a reorganizat armata, a mărit efectivele la 460.000 de soldați aflați sub conducerea generalului francez Henri Berthelot, iar Regina Maria s-a ocupat de organizarea Crucii Roșii și de îngrijirea răniților.
În lunile iulie-august a anului 1917, armata română a reușit să-i înfrângă pe austro-ungari în bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz. În același an, Rusia a încheiat pace cu Puterile Centrale, la fel îndemnând și România, lucru pe care regele nu l-a acceptat.
La începutul anului 1918, România a reluat ofensiva prin încheierea unui tratat de pace cu Germania și Austria, cunoscut și sub numele de Pacea de la Buftea-București. Prin acest tratat se urmărea ocuparea Munteniei de către austro-ungari, și Dobrogea să fie trecută în componența Bulgariei.
Victoriile Antantei, obținute prin alăturarea S.U.A. au convins reprezentanții României să abandoneze tratatele cu Puterile Centrale, iar la sfârșitul conflagrației mondiale, Cele 14 puncte ale președintelui Wilson au dat tuturor popoarelor din fostul imperiu austro-ungar la autodeterminare și să se formeze ca state independente, naționale.
2. Unirea Basarabiei, Bucovinei și a Transilvaniei cu România
Procesul unirii a început încă din luna octombrie a anului 1917, când a luat ființă Congresul ostașilor moldoveni la Chișinău, iar Sfatul Țării aflat sub conducerea lui Ion Inculeț au declarat autonomia Basarabiei. În lunile decembrie-ianuarie 1918, Sfatul Țării a proclamat Republica Democratică Moldovenească, iar armata română și-a făcut intrarea trimufală în Basarabia. Între 24 ianuarie-5 februarie 1918, Sfatul Țării declară independența Basarabiei, iar la 27 martie/9 aprilie Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu Regatul României.
Acțiunea unionistă a fost continuată de Adunarea Constituantă din Bucovina, care prin Consiliul Național Român, condus de Iancu Flondor și Ion Nistor au decis independența Bucovinei în luna octombrie, iar la 15/28 noiembrie 1918, aceasta a fost a doua provincie care s-a unit cu țara.
Ultimul pas pentru desăvârșirea teritorială a României îl reprezenta unirea Transilvaniei cu România. Încă din septembrie 1918, Comitetul Executiv al Consiliului Național Român din Oradea a proclamat independența românilor din Imperiul Austro-Ungar, care a fost citită de Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul Ungariei. În lunile octombrie-noiembrie, la Budapesta, un grup de 12 membri din partea P.S.D. și P.N.R. au decis formarea Consiliului Național Român Central, care urma să-și desfășoare adunările la Arad, ca organ reprezentativ al românilor transilvăneni. Astfel la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 a fost convocată Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, unde peste 1228 de delegați în frunte cu Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Goldiș și Miron Cristea au decis unirea Transilvaniei cu România, ratificată de Regele Ferdinand la 11 decembrie 1918.
3. Recunoașterea internațională a Unirii și pregătirile pentru încoronare
Conform Rezoluțiunii de la Alba Iulia, Transilvania urma să fie condusă de Consiliul Dirigent, guvernul provizoriu al Transilvaniei, aflat sub conducerea lui Gheorghe Pop de Băsești și Iuliu Maniu. În același timp s-a instituit guvernul liberal condus de Ion I.C.Brătianu, care a inițiat programul reformei agrare, descentralizarea administrativă și acordarea de drepturi pentru muncitori, precum ziua de lucru de 8 ore.
În 1919 a avut loc Conferința de Pace de la Paris, unde Ion I.C.Brătianu a încercat fără succes să obțină recunoașterea unirii, iar în 1920 în cadrul Tratatului de la Trianon a fost recunoscută unirea Transilvaniei și a Basarabiei cu România.
Despre evenimentul încoronării s-a vorbit încă din anul 1915, când Nicolae Filipescu l-a îndemnat pe regele Ferdinand să se încoroneze la Alba Iulia. La începutul lunii iunie 1920, primul ministru Alexandru Averescu a înființat Comisia pentru organizarea serbărilor încoronării suveranilor, al cărei președinte era generalul Constantin Coandă, iar secretar era B. Murgulescu. Alte personalități care făceau parte din comisia de încoronare sunt Nicolae Titulescu, Octavian Goga, Miron Cristea, Nicolae Iorga, George Enescu, Costin Petrescu, ș.a.
Pentru un eveniment reușit, trebuia să fie construită o catedrală ortodoxă, ceea ce Alba Iulia nu avea atunci. În acest context, comisia de încoronare a decis ridicarea acesteia pe latura de vest a cetății Alba Carolina. Despre catedrală, puteți citi dând pe link-ul de mai jos.
15 OCTOMBRIE 1922- ÎNCORONAREA DE LA ALBA IULIA
Cu o săptămână înainte de Încoronare, autoritățile locale au cerut locuitorilor să își facă curățenie pe străzile din apropierea caselor lor, așa cum reiese din articolele ziarelor vremii care anunțau amenzi mari pentru cei care nu o făceau.
În ziua de 12 octombrie 1922, Regele Ferdinand a adresat un mesaj corpurilor prin care a anunțat ceremonia încoronării pe 15 octombrie: "Ca o consfințire a unității naționale dobândită cu atâtea jertfe, am hotărât să îndeplinim la Alba Iulia, acuma la începutul anului al nouălea al Domniei mele, încoronarea Mea și a Reginei".
În ziua de 13 octombrie, Președintele Consiliului de Miniștri Ion I.C.Brătianu, Ministrul de Interne Arthur Văitoianu și Ministrul de Război Gheorghe Mărdărescu au adus coroanele regale și le-au înmânat ierarhilor care se aflau în catedrala din Alba Iulia. După ce coroanele au fost aduse, Mitropolitul primat Miron Cristea alături de Mitropoliții Pimen al Moldovei, Nicolae Bălan al Ardealului, Gurie al Basarabiei și mulți alții au săvârșit slujba de sfințire a coroanelor pe care le-au depus pe altarul catedralei.
În ziua de 14 octombrie, începând cu ora 5:00 dimineața, trenul regal a pornit din gara Sinaia spre Alba Iulia.
15 OCTOMBRIE 1922
" Săltați munților! Dați glas, apelor! A sosit ziua cea mare, Ziua Încoronării! Iar tu, popor roman saltă și te bucură..."
(Vestea, 15 octombrie 1922, p. 15
Ziua de duminică, 15 octombrie a fost o zi cu cerul înorat. La ora 9:15, trenul regal a sosit în gara din Alba Iulia care era împodobită cu cetină de brad și ghrilande colorate care aveau pretutindeni numeroase stegulețe tricolore. Familia regală a fost întâmpinată pe peronul gării de către autoritățile locale în frunte cu primul ministru Ion I.C. Brătianu. și de membrii delegațiilor străine. După ce regii au coborât din tren, în urma lor au coborât Regina Elisabeta a Greciei, Regina Maria a Serbiei, principele Carol și soția sa Elena pe care primarul Aurel Sava i-a primit tradițional cu pâine și cu sare.
După ce au fost primiți, cortegiul regal a plecat de la gară la ora 9:30 spre catedrală în trăsuri, calești și automobile escortate de către generali călare și Regimentele 4 Roșiori și Regimentul 5 Vânători de munte, urmate de automobile cu demnitari și avioane militare.
La ora 10:00, cortegiul regal a ajuns în apropierea catedralei unde Suveranii au fost întâmpinați de către primul ministru, președinții Corpurilor Legiuitoare,Mitropolitul Miron Cristea și alți invitați. Miron Cristea a condus serviciul religios și a săvârșit Sfânta Liturghie, după care a sfințit mantiile regale și a înmânat coroanele și mantiile generalilor Mihail Ferekide(coroana regelui) și lui Ioan Popovici(coroana reginei). În timpul liturghiei, suveranii au îngenunchiat, iar Miron Cristea a rostit o rugăciune alcătuită special pentru acest eveniment.
După terminarea slujbei, cortegiul regal în frunte cu înalții demnitari și cu Suveranii au mers în fața clopotniței unde erau așteptați pe un podium de catifea roșie cacoperit cu un baldachin mobil. După ce toată lumea s-a adunat, M. Ferekide a rostit o cuvântare și i-a înmânat coroana de oțel Regelui care și-a așezat-o pe cap în ovațiile mulțimii. Apoi Popovici a rostit și el o cuvântare duă care i-a înmânat coroana de aur Reginei. Regele i-a așezat coroana soției sale pe care a sărutat-o pe frunte. În acel moment au sunat ovațiile mulțimilor care priveau încântate acest eveniment plin de semnificație pentru istoria României Mari, urmate de intonarea Imnului Regal și de 101 salve de tun în cinstea marelui eveniment.
După ce s-a încheiat ceremonia Încoronării, Regele Ferdinand și Regina Maria alături de întregul cortegiu au mers spre apartamentele regale din curtea catedralei unde au semnat Actul Încoronării și au salutat mulțimea de la balconul clădirii.
La ora 12:00 a fost organizat un banchet festiv în Sala Unirii și sala Teatrului Caragiale din Orașul de Jos la care au luat parte Suveranii, invitații precum și miile de români veniți să asiste la sărbătoare, astfel în Sala Unirii au servit masa peste 350 de persoane, iar la Teatrul Caragiale peste 700 de oameni. Oamenii veniți la Alba Iulia în acea zi au primit cărți poștale, plachete și alte materiale publicitare cu chipurile Suveranilor. După masă, perechea regală s-a retras în apartamentul din incinta catedralei.
La ora 14:00 a fost organizată o defilare militară deschisă de perechea regală pe cai albi, principii Carol și Nicolae, precum și de generalii Foch și Berthelot, urmați apoi de către soldații regimentelor 4 Vânători, Brigada 2 Roșiori de Munte conduși de însăși Regina Maria, brigada lui Dănilă Papp, Corpul VII Armată Sibiu și au zburat peste 20 de aeroplane.
La ora 17:30, Familia Regală a mers la gară conduși în ovațiile mulțimii și cu același fast cu care au fost primiți, iar la ora 18:30, trenul regal a părăsit gara din Alba Iulia pentru a ajunge la București.
La ora 21:00 a avut loc o retragere cu torțe spectaculoasă însoțită de cântecele de fanfară care a cântat și s-a bucurat până la miezul nopții alături de întreaga suflare românească.