21 octombrie 1948: Reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române la Alba Iulia

1. REÎNTREGIREA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (21 OCTOMBRIE 1948)

1. 1. Instaurarea regimului comunist și situația din România până la 21 octombrie 1948

Instaurarea regimului comunist în anul 1947, prin abdicarea silită a Regelui Mihai a făcut posibilă schimbarea culturală, socială și religioasă a românilor sub influența Rusiei. 

Primul pas pentru integrarea în blocul țărilor sovietice a fost înființarea Republicii Socialiste Române la data de 4 februarie 1948, când s-a semnat Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală între România și Uniunea Sovietică, precum și unificarea P.C.R. și P.S.D. pentru crearea Partidului Muncitoresc Român, al cărui secretar a fost numit Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a propus o rezoluție pentru instaurarea unui regim de „democrație populară”. 

Anul 1948 a fost anul principalelor schimbării în structura țării și au fost create principalele instituții ale statului comunist. La 28 martie au fost organizate alegeri parlamentare, controlate de comuniști care au desființat partidele istorice și, din această cauză, au obținut 93% din voturile exprimate. 

În luna aprilie, Marea Adunare Națională a votat Constituția R.P.R., de inspirație rusească, care propunea un „stat popular, unitar, independent și suveran”, „întreaga putere emană de la popor și aparține poporului”, de fapt Partidului Muncitoresc și a secretarului acestuia. În cadrul constituției sunt recunoscute, formal, unele drepturi și libertăți cetățenești precum egalitatea în fața legii, dreptul la muncă, libertate de conștiință, libertate religioasă, etc.), care în timp vor fi aspru cenzurate.

Instaurarea comunismului a cauzat desființarea Academiei Române (9.06.1948 - prin alungarea și excluderea unor mari scriitori precum Lucian Blaga, Ion Nistor sau Simion Mehedinți), naționalizarea întreprinderilor industriale, miniere și bancare (11.06.1948- eliminarea capitalului privat și creearea celui comun prin confiscarea anumitor bunuri și transformarea lor în „bunuri comune ale poporului”), precum și înființarea Direcției Generale a Securității (30.08.1948), care avea rolul de urmărire și arestare a adversarilor regimului [1]. 

1. 2. Situația bisericească din România la începutul „epocii comuniste” până la 21 octombrie 1948

După ce au reușit să creeze principalele instituții, comuniștii au urmărit eliminarea presei publice, iar activitățile scriitorilor, muzicienilor și artiștilor au fost puse sub controlul Secției de Agitație și Propagandă și Comitetului Central al Partidului. 

O schimbare importantă a cunoscut-o și învățământul, în cadrul căruia au fost introduse materii conform doctrinei marxist-leniniste, predarea și învățarea limbii rusești și interzicerea cursurilor de religie. Aceste lucruri au precedat desființarea ultimului „obstacol” care împiedica formarea „omului nou”, și anume: Biserica Greco-Catolică.

Biserica Ortodoxă a fost mai ușor de convins să accepte subordonarea față de regimul comunist, lucru care a permis menținerea ei, astfel Partidul a reușt să-și aducă sub propria ascultare ierarhia ortodoxă. Regimul a reușit să dețină controlul, aproape total asupra ierarhilor și mai ales a noului patriarh, Justinian Marina, dar au interzis categoric sărbătorirea Crăciunului și a Paștelui.

 În schimb, Biserica Greco-Catolică reprezenta o reală problemă din cauza faptului că autoritatea centrală o reprezenta Papa de la Roma. Autoritățile comuniste au încercat să-și subordoneze și clerul greco-catolic, care s-a opus și mulți episcopi uniți au sfârșit încarcerați în închisorile comuniste [2].

1. 3. Reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române la Alba Iulia (21.10.1948)

În zilele acestea, căutând materiale pentru a descrie evenimentul care s-a petrecut la Alba Iulia la 21 octombrie 1948, am găsit un ziar foarte interesant, care ne descrie tot ce s-a întâmplat atunci, fiind vorba de ziarul Foaia Dieceziană - a Episcopiei Caransebeșului din 7 noiembrie 1948. Pe baza acestuia vom încerca să prezentăm tot ce s-a întâmplat în această zi.

În dimineața zilei de 21 octombrie, un număr foarte mare de preoți și credincioși ortodocși și greco-catolici au poposit în curtea Catedralei Încoronării din Alba Iulia, unde au fost așteptați de un sobor format din Patriarhul Justinian Marina, Nicolae Bălan - Mitropolitul Ardealului, Vasile - Mitropolitul Banatului, și Sebastian - arhiepiscopul Sucevei și Maramureșului, care i-au convins pe credincioșii greco-catolici să semneze o moțiune prin care recunoșteau apartenența la Biserica Ortodoxă și respingeau unirea cu Biserica Romei din 1698.

MOŢIUNE

"Astăzi 21 Octomvrie 1948, la împlinirea a două veacuri şi jumătate de când aci, în Bălgradul românesc o parte din strămoşii noştri, amăgiţi de mincinoasele promisiuni şi de juruiriţele uneltitoare ale iezuiţilor din acea vreme, au frânt unitatea religioasă a românilor ardeleni, unindu-se cu Borna papală, noi, cler şi popor, reprezentanţi ai tuturor Românilor Greco- Catolici din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş,, ne-am întrunit în această dintâiu reşedinţă de scaun a Mitropoliei Transilvaniei,  spre a consfinţi sărbătoreşte reînchegarea unităţii spirituale a poporului nostru. Drept aceea, ascultând porunca slrăbunilor noştri depe Câmpia Libertăţii din 1848;

Urmând îndemnul pilduitor şi de totdeauna al tuturor bunilor români; Mişcaţi de chemarea I. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului din 3-15 Mai 1848 şi de părintescul apel al Intâistătăiorului Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Justinian în ziua înscăunării Sale ca Patriarh. Înţelegând semnificaţia adâncă a "Proclamaţiei de la Cluj din 1 Octomvrie 1948, a delegaţilor celor 423 de clerici Greco- Catolici, ca şi rostul "Apelului aceloraşi slujitori din 3 Octombrie 1948;

Cu conştiinţa limpede că ne aflăm pe linia marilor noastre răspunderi în faţa istoriei, în faţa poporului nostru şi în faţa lui Dumnezeu,

DECLARĂM: Că rupem pentru totdeauna legăturile noastre, de orice fel, cu Vaticanul şi Roma papală. Că ne încorporăm cu toată fiinţa noastră în Biserica Ortodoxă Română, de ale cărei învăţături de credinţă şi rândueli canonice înţelegem să ascultăm.

Că ne vom supune, cu fiiască dragoste, tuturor hotărârilor Sfântului Sinod al Bisericii noastre Ortodoxe Române. De azi înainte toţi Românii suntem şi vom rămâne pururea, una în credinţa dreptmăritoare, una în slujirea statornică a poporului nostru şi Una în ascultarea le(oi)ală a comandamentelor de viaţă nouă ale scumpei noastre Republici Populare Române.

Mulţumiri sincere aducem Prea Fericitului Patriarh Justinian şi membrilor Sfântului Sinod pentru toată părinteasca dragoste cu care ne-au îmbrăţişat vrerile şi doririle noastre curate. 

Membrilor înaltului Prezidiu al Republicii Populare Române şi Guvernului Ţării, aducem omagiul recunoştinţei noastre pentru libertăţile asigurate tuturor fiilor poporului, libertăţi care au făcut posibilă înfăptuirea reîntregirii Bisericii româneşti.

Şi pentru toate aceste binefaceri, lui Dumnezeu I-aducem slavă".

Din documentul de mai sus, după cum se poate observa, această reîntregire a fost „fabricată” de „înaltul prezidu al Republicii Populare Române” pe care îl elogiază atât de mult în ultima parte a acestuia. Personal, cred că a fost o unire făcută cu silă și nu una reală.

După ce au rostit această moțiune, membri Sfântului Sinod, în frunte cu patriarhul Justinian au oficiat slujba de Te-Deum, urmată de Sfânta Liturghie. În cadrul acestui eveniment a fost emis și un act sinodal prin care se schimba numele catedralei în „Catedrala Reîntregirii”, după cum urmează în textul următor:

ACT SINODAL DE ANULAREA UNIAȚIEI

Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu insuflarea Sfântului Duh, Treime prea înaltă şi nedespărţită.

MĂRIRE ŢIE

Noi Justinian, Patriarhul României, împreună cu fraţii Ierarhi Membrii ai Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adunatu-ne-am astăzi Joi 21 Octomvrie din anul mântuirii 1948, în biserica Sfintei Treimi din Alba-Iulia, unde a fost vechiul scaun al Mitropoliei române a Bălgradului ardelean, poftiţi fiind de fraţii ardeleni ca să ne încredinţăm de credinţa, clericilor şi mirenilor români cari părăsesc uniaţia şi se întorc la Ortodoxie.

Aşa dară, văzând Noi "Proclamaţia* dată la Cluj, în ziua de 1 Octomvrie 1948, de delegaţia celor 430 canonici, protopopi şi preoţi greco-catolici, români din Transilvania, prin care au hotărît de bună voia lor nesiliţi de nimeni, să rupă pentru totdeauna legăturile cu Roma papală, impuse silnic acum 250 ani, şi să se întoarcă la sânul Bisericii Ortodoxe Române.

Ara dat urmare actului Sinodului Permanent încheiat în şedinţa din 3 Octombrie 1948, întărit şi cu iscăliturile delegaţiei greco-catolice venită la Bucureşti, ratificat de Sfântul Sinod plenar în şedinţa dela 18 Octomvrie 1948.

Şi am prea mărit pe Domnul din ceruri că prin voia Sa a încetat ruptura dintrefraţii de acelaşi neam şi s'a- refăcut unitatea de credinţă a tuturor românilor din această de Dumnezeu păzită Ţară. Cu mare bucurie duhovnicească şi cu aleasă dragoste părintească primim la sânul cald al Bisericii Ortodoxe Române pe toţi fraţii Români siliţi de vitregia Vremurilor să se răslăţească de Ortodoxie. 

Şi socotind noi rupte şi fără putere vechile declaraţii de Uniaţie, împreună cu iscăliturile şi peceţiile lor, încredinţăm pe aceşti fii şi fraţi iubiţi că vor afla de acum înainte părintească ocrotire din partea noastră a tuturor. Iar pe ei îi îndemnăm să dea ascultarea cuvenită Sfântului Sinod, precum şi Ierarhilor noştri ortodocşi din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş, pe care să-i cunoască de adevăraţii lor păstori, învăţători şi chivernisitori ai vieţii lor duhovniceşti, după cum şi Ierarhii noştri au îndatorirea sfântă să-i păstorească cu dragoste ca pe adevăraţii lor fii sufleteşti.

Iar spre aducere aminte, închinăm acestei zile măreţe din viaţa poporului român, această biserică a Sfintei Treimi din Alba-Iulia, numindu-o de astăzi înainte Catedrala Reîntregirii Bisericii Româneşti din Transilvania, rugându-ne să o aibă în Sfânta sa pază Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, căruia se cuvine toată mărirea cinstea şi închinăciunea în veci . AMIN. •

Această reîntregire a fost privită ca o biruință de clericii ortodocși, care au oferit antimise tuturor preoților care s-au întors de la greco-catolicism la ortodoxie. 

După toate rostirile acestea, a avut loc reinaugurarea catedralei și primirea noii denumiri, care a fost înscrisă pe intrarea principală a clopotniței: „Catedrala Reîntregirii Bisericii Ortodoxe Române- 21 octombrie 1948” [3].

Evenimentul de la Alba Iulia, după cum s-a văzut aici, a avut un rol covârșitor în schimbarea relațiilor dintre români, din punct de vedere religios, și astăzi mai existând tensiuni între Biserica Ortodoxă și Biserica Greco-Catolică Unită cu Roma, dar amândouă reprezintă un lucru specific poporului român, și cred că ar trebui să putem trăi în bună pace.

[1] Valentina Bilcea, Stan Stoica, Mircea Grădină, Istoria Românilor - o sinteză cronologică, București, Meronia, 2015, p. 259-261.

[2] Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, București, Corint, 2015, p. 411-412.

[3] Solemnitățile religioase de la Alba Iulia - Proclamarea reîntregirii Bisericii din Ardeal, în Foaia Dieceziană, 7 noiembrie 1948, Caransebeș, p. 3-7.