ALBA IULIA - ORAȘUL DE JOS: Evoluția Orașului de Jos pe parcursul secolului al XIX-lea

28.09.2019

1. 1. Elemente de demografie

Sec. XIX - 1857 - 6034 loc., 1869 - 7955 loc., 1880 - populația scade în lipsa unor activități economice și comerciale - 7338 loc.

- recensământul din 1869 - pe bază religioasă - 7955 persoane - 2400 romano-catolici, 1729 greco-catolici, 1492 ortodocși, 1221 iudaici, 672 reformați, 401 evanghelici.

- recensământul din 1880 - apartenența etnică - 7338 loc. - populație eterogenă : 3112 români, 2520 maghiari, 1229 germani, 24 slovaci, 8 sârbi[1].

1. 2. Cadru istoric

Revoluția de la 1848-1849 a cuprins și orașul Alba Iulia - trupele maghiare și-au creat o Gardă Națională în Orașul de Jos (Varos) în mart. 1848 de unde au încercat să convingă armata austriacă din cetate să se predea în nenumărate rânduri pentru a le reveni lor cetatea, dar rezistența din Munții Apuseni condusă de Avram Iancu și de prefecții acestuia din Alba Iulia (Ioachim Băcilă și Antonie Rozor) au încercat să le facă față alături de garnizoana imperială. În iunie 1849- asediul maghiarilor asupra cetății- multe clădiri din cetate și oraș au fost incendiate - însă trupele austriece în colaborare cu cele rusești conduse de generalul Luders și ajutorul legiunilor românești au despresurat cetatea[2].

1.3. Evoluția urbanistică

Din punct de vedere urbanistic, Alba Iulia a beneficiat de o dezvoltare considerabilă, mai ales după încheierea revoluției din 1848-1849. Pentru secolul XIX, reprezentările cartografice sunt destul de puține, una realizată probabil în deceniul 8 al secolului, deoarece în partea de est apare desenată traiectoria liniei ferate.

În cazul acestei reprezentări cartografice, orașul are oarecum aceeași configurație ca și în harta iosefină din 1768. În partea de vest avem cetatea bastionară de tip Vauban, iar în zona estică se află Orașul de Jos, a cărui compoziție nu diferă prea mult de cea din harta iosefină.

În cazul acestei hărți putem observa extinderea zonei locuite spre nord-vest, unde actualmente se află cartierul Lumea Nouă.

Fig. 1. Orașul Alba Iulia - hartă din secolul al XIX-lea ( https://mapire.eu/en/map/europe-19century )

Analizând harta mai amănunțit, putem observa că în jurul glacisului zona de locuire s-a extins considerabil, acest lucru fiind posibil după anul 1880, când restricțiile de construcții din zona esplanadei au fost ridicate și s-a permis amenajarea de locuințe și anexe, în acel moment fiind populată zona străzii Calea Moților până în strada Tudor Vladimirescu[3].

În această perioadă putem vorbi despre amenajarea parcului central și a celor două piețe în jurul cărora se desfășura viața cotidiană. Trama stradală era sub forma unei table de șah, cuprinzând străzi drepte cu orientarea est-vest[4]. Demn de amintit este că lucrările de amenajare și asfaltare a străzilor și trotuarelor au început în anul 1852 și au durat până în 1880.

În prezenta hartă se poate vedea foarte bine forma parcului central, care a fost amenajat după 1848, când au fost asanate mlaștinile din zonă prin umplerea lor cu pământ adus de pe dealul Mamut și au fost plantați arbuști și diverse soiuri de flori, care nu aveau un aspect prea îngrijit[5].

Un aspect foarte important îl reprezintă construcția căii ferate Aiud-Alba Iulia între 1850-1868, precum și a stației din Alba Iulia finanțată de Societatea Primei Căi Ferate din Transilvania, acțiune care a determinat îndepărtarea cursului râului Mureș de oraș[6].

În ultimul deceniu al secolului XIX, Alba Iulia s-a dezvoltat și industrial, fiind înființate numeroase prăvălii, ateliere și fabrici, printre cele mai importante numărându-se Fabrica de Spirt, Moara Iohanna și o uzină electrică, toate înființate de membri familiei Glück[7].

1. 4. Activitățile edilitare desfășurate în secolul al XIX-lea

Sec. XIX - terenul pe care se afla Orașul de Jos era încă mlăștinos - localnicii l-au adaptat pentru a-și construi case și anexe - actualele străzi ale Teilor, George Coșbuc, Primăverii ș.a., au fost populate de edificii particulare care se înscriau în estetica barocă a vremii - ex. Casa cu nr. 6 de pe str. Teilor, dar și altele, care au ancadraente la uși, ferestre sau chiar porți cu elemente geometrice, zoomorfe sau antropomorfe foarte frumoase[8].

Printre clădirile mai importante se numără: Biserica evanghelică (1826- teren mocirlos - îi afectează structura)[9], Sinagoga veche (1840- Ezechiel Paneth - prima de zid din Transilvania), Primăria veche (1845 - clădire cu etaj în stil eclectic)[10], Biserica călugărițelor (1858 - călugărițe franciscane din ordinul Sf. Vincențiu - școală de fete).

În apropierea parcului central au fost construite două hoteluri importante: Europa (1870 - pe locul hanului "La Istrătioaie" - restaurant, hotel - 30 de camere, spațiu expozițional) și Hungaria (partea nord-vestică a pieței centrale - 1887 - stil neoclasic - găzduia personalități, cafenea, restaurant, spațiu cultural)[11].

În cartierul Maieri încă mai există clădirea în care a funcționat primul muzeu din Alba Iulia - 1888 - înființat de Adalbert Cserni cu ajutorul Societății de Istorie, Arheologie și Științele Naturii - 1622 de obiecte numismatice, statuete, cărți[12].

Clădirea vechiului muzeu/ Grădinița „Avram Iancu” de astăzi

[1] Traian Rotariu, Maria Semeniuc, Cornelia Mureșan, Recesământul din 1869. Transilvania, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2006, p. 18-19; Idem, Recensământul din 1880.Transilvania, Cluj-Napoca, Editura Staff, 1997, p. 2-3.

[2] Gheorghe Anghel, Alba Iulia, Editura Sport-Turism, București, 1987, p. 34-35.

[3] Gheorghe Anghel, "Locuitorii esplanadei fortificației din Alba Iulia între 1804-1858", în Apulum, XXXV, 1998, p. 290.

[4] Gheorghe Fleșer, Alba Iulia. Orașul și monumentele sale în imagini de epocă, Alba Iulia, Altip, 2015, p. 115.

[5] Virgil Cucuiu, Alba Iulia. Din trecutul și prezentul orașului, Alba Iulia, Tipografia Sabin Solomon, 1929, p. 32.

[6] Marian Trandafir, Alba Iulia 2000, 1975, p. 277-278.

[7] Matei Fehérvári, Călăuza orașului Alba Iulia și a județului Alba, 1934, p. 33, 44.

[8] Daniel Dumitran, Ana Dumitran, Valer Moga, Mărturii tăcute: situația patrimoniului architectural într-o comunitate multietnică: Alba Iulia, Alba Iulia, Altip, 2013, p. 87.

[9] Cucuiu, Alba Iulia. Din trecutul, p. 79.

[10] Dumitran, Mărturii tăcute, p. 82.

[11] Valer Moga, "Istoria orașului prin restaurante și hoteluri", în Laura Stanciu (coord.), Alba Iulia. Memoria Urbis, Cluj-Napoca, Mega, 2018, p. 254-255.

[12] Tudor Roșu (coord.), Muzeul Național al Unirii. 130 de ani în 130 de piese, Alba Iulia, Altip, 2018, p. 10-11.