Istoria orașului Alba Iulia pe scurt

Începuturile orașului Alba Iulia pot fi situate mai la nord, unde în secolul al II-lea î. Chr., exista o puternică așezare dacică numită Apoulon, situat pe masivul stâncos de la Piatra Craivii. Dacii de aici se ocupau cu muncile agricole, creșterea animalelor și aveau ateliere de confecționare a uneltelor din fier și bronz.

În timpul desfășurării celor două războaie daco-romane (101-102, 105-106), așezarea a fost cucerită și distrusă de armatele romane, iar Legiunea a XIII-a Gemina a întemeiat o nouă așezare cu caracter urban - Apulum. La Apulum au existat două orașe: Municipium Aurelium Apulense (unde se afla tabăra militară și locuințele civile din jurul castrului) și Colonia Nova Apulensis (se afla pe locul cartierului Partoș, având un rol comercial datorită portului de la Mureș și a atelierului de prelucrare a sării de la Turda, care era mai apoi trimisă și în celelalte așezări ale provinciei. În vremea lui Marcus Aurelius, Dacia a fost împărțită în trei provincii (Dacia Napocensis, Porolissensis și Apulensis), iar Apulum a devenit capitala cele de-a treia, pe la 161 d. Chr., fiind atestată construcția unui palat al guvernatorului, ale cărui ruine s-ar fi găsit în zona actualului Oraș de Jos.

Retragerea aureliană din 271 nu a însemnat părăsirea Daciei și de către populație, care a continuat să trăiască, fiind cotropite ulterior de popoarele migratoare, iar la începutul secolului al VIII-lea avem atestată prezența unei căpetenii locale de origine cumano-maghiară, pe nume Gyula, de la care se trage numele actual al așezării: Alba Iulia, dar mai ales denumirea în maghiară: Gyulafehérvár = Orașul alb al lui Gyula. Gyula a reușit să obțină recunoașterea domniei de la împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul prin botezul în rit răsăritean și întemeierea unei prime episcopii de acest gen în Transilvania.

Când regele Ungariei, Ștefan I a ajuns la putere, a dorit să-și extindă teritoriul regatului său prin cucerirea Transilvaniei. Gyula a încercat să-i opună rezistență, dar în iarna anului 1002, acesta a fost înfrânt și luat prizonier, astfel luând ființă voievodatul maghiar al Transilvaniei.

Începutul Evului Mediu a fost marcat de lucrările de construcție ale Catedralei Romano-Catolice, înființarea Episcopiei Romano-Catolice a Transilvaniei, dar și de răscoale ale sașilor sau tătarilor, care a determinat începerea unor ample lucrări de modernizare ale vechiului castru refolosit până în secolul al XVII-lea.

În secolul al XVI-lea (1541) a luat ființă Principatul Autonom al Transilvaniei sub conducerea reginei Isabella și a fiului său, Ioan Sigismund Zápolya. În prima fază, principatul nu a rezistat foarte mult, în contextul instaurării primei dominații habsburgice a Transilvaniei la inițiativa lui Gheorghe Martinuzzi și a generalului Castaldo, care a reușit să modernizeze cetatea prin adăugarea a patru mici bastioane de pământ în colțurile acesteia. Având sprijin turcesc, Ioan Sigismund Zápolya a reușit să se întoarcă la Alba Iulia (1556) și a luat primele măsuri de organizare a principatului prin desființarea Episcopiei Romano-Catolice și transformarea clădirii prepoziturii în reședință princiară.

Între 1582-1599, Mihai Viteazul a efectuat mai multe vizite în Alba Iulia. Cele mai importante au avut loc în anul 1597 (moment în care a ridicat episcopia ortodoxă de aici la rangul de mitropolie și a inițiat construcția unui lăcaș de cult) și în 1599, când și-a făcut intrarea trimufală în oraș și a condus de aici Principatele Române, preocupându-se de treburile diplomatice, dar sprijinind și producerea de armament care avea loc în atelierele princiare.

Secolul al XVII-lea a fost marcat de domnia lui Gabriel Bethlen, care a modernizat cetatea prin adăugarea a două bastioane pe latura sudică și a înființat un colegiu academic. După 1650, năvălirile turc-tătarilor au provocat distrugeri semnificative cetății și orașului, astfel încât în jurul anului 1687, principele Mihail Apafi alături de boierii sătuli de plata tributului către Poarta Otomană au decis predarea principatului în stăpânirea Imperiului Habsburgic, care acum o putea apăra de excesele puterii turcești.

În secolul al XVIII-lea, noile autorități austriece au decis fortificarea orașului prin ridicarea marii cetăți bastionare, care a determinat demolarea suburbiilor care împrejmuiau cetatea și mutarea localnicilor în lunca Mureșului, locul care va deveni în timp "Orașul de Jos". Edificarea cetății a durat vreme de 20 de ani (1715-1738) prin munca iobagilor, rezultatul fiind o cetate de formă heptagonală cu importante elemente de plastică barocă, prezente la bastioane și porți. Orașul de Jos s-a dezvoltat de la sud la nord prin întemierea primelor cartiere, precum Maieri, Heiuș, Orașul German, Orașul Unguresc și Lipoveni, marcate de lăcașuri de cult și case particulare.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, revoluția de la 1848 a avut și un caracter local prin faptul că soldații maghiari s-au luptat cu cei austrieci și români pentru cucerirea cetății, eveniment care s-a și petrecut la 24 iunie 1849. Atacul acesta a fost respins cu succes, până la urmă, de armatele austriece, ajutate de români și de soldații ruși conduși de generalul Luders. A doua parte a secolului a însemnat dezvoltarea economică, industrială și edilitară prin asfaltarea străzilor, amenajarea căii ferate, înființarea unor fabrici de spirt, a unei mori, precum și racordarea la curentul electric.

În secolul XX, activitățile edilitare și infrastructurale au continuat prin înălțarea celor mai importante clădiri din Orașul de Jos precum Reduta (1901), Palatul Gizella (1902-1905) și Palatul Justiției (1908). La sfârșitul Primului Război Mondial, în 1918, Consiliul Național Român Central a decis unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918 printr-o adunare solemnă cu peste 100.000 de participanți și în prezența celor 1228 de delegați care au prezidat această ședință în clădirea cazinei militare.

După 1918, autoritățile române au decis înființarea unui liceu românesc (1 februarie 1919), precum și ridicarea unei catedrale ortodoxe pentru încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, eveniment care a avut loc pe data de 15 octombrie 1922 în prezența membrilor caselor regale străine și a peste 100.000 de participanți. Casa Regală a României și-a legat numele de Alba Iulia și prin inaugurarea Obeliscului "Horea, Cloșca și Crișan", efectuată de Regele Carol al II-lea și prințul Mihai la 14 octombrie 1937.

Înființarea Statului Național Legionar în anul 1940 și-a lăsat amprenta și asupra orașului Alba Iulia, prin participarea liderilor acestuia, Ion Antonescu și Horia Sima la manifestările dedicate Unirii la 1 decembrie 1940.

Finalul celui de-al Doilea Război Mondial a favorizat instaurarea regimului comunist în diverse state europene, inclusiv în România. După ce comuniștii au preluat puterea începând încă din 1945, liderul Petru Groza a vizitat Alba Iulia în luna septembrie 1946. Cele mai cunoscute vizite rămân cele ale lui Nicolae Ceaușescu, care au produs importante schimbări în infrastructura urbană prin întemeierea de fabrici și uzine (Ardeleana, Refractara, fabrica de porțean - Apulum). Inundațiile catastrofale din anul 1970 au determinat schimbări din punct de vedere edilitar, acum fiind construit marele cartier de blocuri Platoul Romanilor, dar și obiective turistice (Hotel Transilvania - 1972), culturale (Teatrul de Păpuși "Prichindel") sau utilitare (autogara).

În anii 80, activitățile constructive au continuat (Hotel Cetate, Hotel Parc, Casa de Cultură a Sindicatelor, Stadionul F.C. Unirea), dar ultima parte a însemnat modificarea aspectului "învechit" al Orașului de Jos prin construcția unor cartiere de blocuri, lucrări care au constat și în distrugerea anumitor clădiri-simbol, precum Hotelul Apulum.

După 1990, orașul s-a adaptat în timp la noua situație arhitecturală, așa încât în 1993 s-a început construcția clădirii noi a primăriei, în stil modern.Cele mai importante evenimente ale anilor 2000, referitoare la aspectul orașului, le putem marca odată cu anul 2008, când s-a început restaurarea cetății bastionare, încheiată în anul 2012, lucrări care au adus orașul Alba Iulia pe harta turismului mondial, datorită patrimoniului de excepție pe care îl găzduiește. 

În anul 2018 a avut loc construcția ultimului monument în Alba Iulia, Monumentul Unirii realizat de sculptorul Mihai Buculei.