SINAGOGA VECHE DIN ALBA IULIA (1827-1840),  Strada Tudor Vladimirescu, nr. 2

SINAGOGA VECHE DIN ALBA IULIA (1827-1840)

Strada Tudor Vladimirescu, nr. 2

În 1827, autoritățile au aprobat lucrările de construcție ale sinagogii și Episcopia Romano-Catolică le-a alocat evreilor un teren din proprietatea sa, pentru care au plătit anual câte 5 coroane de aur.

Perioada cea mai bună din istoria evreilor din Alba Iulia a fost cuprinsă între anii 1840 și 1845 când la conducerea comunităților evreiești din Transilvania a fost ales Ezechiel Páneth care a primit diploma de confirmare de la Episcopul Ignațiu Szepessy încă din 1828.

Ezechiel Páneth era originar din Silezia, a studiat la Linsk, Polonia și a fost rabin în Galiția și Ungaria până în 1813. Evreii din Tășnad și Solnocul de Mijloc au refuzat la început să se supună autorității sale, însă a mers acolo și a rezolvat problemele acestora.

Unul dintre cele mai importante evenimente care s-au petrecut în timpul său a fost inaugurarea Sinagogii sefarde din Alba Iulia, în anul 1840 .

Clădirea este construită din cărămidă, cu sculpturi de arhitectură barocă și neoclasică care reprezintă elemente specifice culturii evreiești.

Deasupra intrării se află o placă de piatră pe care se află textul scris în ebraică de către Ezechiel Páneth, care se traduce astfel: "Rugăciunile și cererile sunt ale tuturor oamenilor cu mâinile ridicate, să ai în vedere, Doamne, rugăciunile robilor Tăi și să le dai ascultare".

Interiorul este compus dintr-o navă mare în mijlocul căreia se găsește Bimah (podiumul de pe care se citește Tora), iar în capătul sălii, spre răsărit se află Aron Kodeș (dulapul în care se țin sulurle Torei).

La intrare, în pronaos, în partea dreaptă se află o încăpere care servea ca închisoare pentru bărbații care nu voiau să divorțeze de soțiile lor (1) , iar în altă cameră se afla baia rituală unde se spălau toți evreii înainte de a intra în sinagogă.

Începând cu ultimul deceniu al anilor '30, odată cu ascensiunea ideilor Mișcării legionare în România, și în Alba Iulia au existat numeroși admiratori înflăcărați ai acestei ideologii. Un astfel de susținător al Mișcării legionare a fost și profesorul Anghel Bucerzan de la Liceul "Mihai Viteazul" din oraș. Acesta a reușit să le insufle și elevilor săi ideile legionare antisemite. Drept consecință, el i-a îndemnat pe doi dintre elevii săi să arunce în aer Sinagoga Veche din Alba Iulia.

În ziua de 18 noiembrie 1938, cei doi tineri au fost înștiințați că evreii se vor aduna la rugăciune, astfel că ei au amplasat bomba lângă peretele sinagogii, dar pentru că a fost frig, aceasta nu a exploda.

Explozia s-a produs în dimineața zilei de 20 noiembrie la ora 7:15, peretele sudic al sinagogii a fost grav afectat, dar nu a fost distrus complet, din fericire nu s-au înregistrat pierderi de vieți omenești, evreii aflându-se în sinagoga de peste drum care avea încălzire.

La scurtă vreme după explozie, președintele comunității Filip Glück a cerut autorităților să pună pază în jurul celor două sinagogi atât de la poliția locală cât și membrilor comunității.
Ceea ce este interesant, nici un ziar nu a scris nimic despre acest eveniment, singurele mărturii fiind documentele chesturii poliției care se păstrează în arhiva sinagogii .
_________________________________________________.

(1) Aici este vorba despre o lege ebraică, numită Ghet, care prevedea că soția putea să solicite divorțul dacă soțul o bătea sau se purta urât cu ea, iar acesta era închis într-o celulă și era constrâns să accepte divorțul prin semnarea unui document emis de către rabin, care era practic, actul de divorț.

https://www.dacoromania-alba.ro/nr82/comunitatea_evreilor.htm

Caloianu, Istoria comunității, p. 288.