Teritoriul orașului Alba Iulia în Preistorie

28.09.2019

Atestarea locuirii umane pe teritoriului actualului oraș Alba Iulia, poate fi datată încă din preistorie, în jurul mileniului al III-lea î.e.n., ceea ce corespunde perioadei neolitice când au fost atestate grupurile aparținătoare culturilor Turdaș, Lumea Nouă și Petrești. Așezarea de la Lumea Nouă a fost datată în cca. 5000-2000 î.e.n [1].

Așezarea neolitică de la Lumea Nouă (vechi cartier al orașului Alba Iulia, locuit preponderent de țigani) a fost descoperită în anul 1942, în urma unor activități edilitare desfășurate în această zonă, iar prima campanie de săpături arheologice s-a desfășurat între anii 1942-1947 sub coordonarea lui Ion Berciu, directorul Muzeului regional din Alba Iulia. În cadrul acestei prime campanii de săpături arheologice, au fost descoperite trei straturi de cultură materială prin identificarea a două categorii de ceramică pictată. Primul tip avea benzi incizate umplute cu puncte, iar al doilea tip era reprezentat de cupe cu picior. Dumitru Berciu spunea că așezarea Alba Iulia-Lumea Nouă face parte dintre cele întemeiate de purtătorii culturii Starcevo-Criș, prin care s-a realizat trecerea de la cultura Vinca-Turdaș la cultura Petrești.

A doua campanie arheologică s-a desfășurat între anii 1961-1967, prilej cu care a fost descoperit un mormânt de inhumație chircită, dar și o înmormântare ritualică, care avea podoabe din scoica Spondylus.

În anul 1976, Iuliu Paul a coordonat o altă campanie de descoperiri, în cadrul căreia au fost identificate trei straturi de locuire care prezentau material arheologic bogat, care cuprindea mai multe tipuri de ceramică decorate cu benzi incizate, tricromă, liniară cu capete de note muzicale.

Cercetările continuă și în prezent. Aici putem aminti campania din anii 2002-2008 în contextul săpăturilor preventive în scopul ridicării a noi locuințe în această zonă, care scot noi și noi probe despre locuirea umană și nu numai, din cele mai vechi timpuri, dar și practici ritualice sau alte elemente de cultură și civilizație prezente în vatra actualului municipiu Alba Iulia [2].

Ceramica de tip Lumea Nouă se caracterizează prin vase realizate din lut cu pereți subțiri, o pictură policromă și arsă într-un cuptor închis. Pictura este dispusă în benzi de linii și motive geometrice, ori spiralate.

Locuitorii aparținători acestui grup s-au întâlnit în secolele IX-VI î. Chr., cu purtătorii culturilor Wietenberg, Basarabi și Coțofeni, care au influențat atât ceramica cât și modul de amenajare al locuințelor, care erau de tip bordei de dimensiuni mari cu vetre de foc și unelte casnice care ajutau la tors, țesut și olărit, precum și alte obiecte de podoabă [3].

[1] Gheorghe Anghel, Gheorghe Măhăra, Emilia Anghel, Alba. Ghid turistic al județului, București, Editura Sport-Turism, 1982, p. 67.

[2] Mihai Gligor, Așezarea neolitică și eneolitică de la Alba Iulia-Lumea Nouă în lumina noilor cercetări, Cluj-Napoca, Mega, 2015, p. 21-24.

[3] Gheorghe Anghel, Alba Iulia, București, Editura Sport-Turism, 1987, p. 13-14.